Matei Cantacuzino, Dimitrie Alexandresco si Gheorghe Marzescu - cu prilejul desvelirei busturilor din Palatul de Justitie dela Iasi
"Sunt pietre cari vorbesc" - M.S. Regele Ferdinand
"Dupa moartea mea, - ne spunea intr'o zi profesorul Dimitrie Alexandresco -, revistele de drept vor publica mult timp inca note de ale mele".
Convins de adevarul lui Auguste Comte, ca omul isi faureste viata viitoare din operele lui, acesta era, catre sfarsitul vietei, supremul ideal al celebrului comentator roman. El pregatise intr'adevar, cu uimitoarea lui putere de munca, un bogat material de adnotari a diferitelor solutiuni jurisprudentiale mai recente, culese din lumea intreaga. Revista "Jurisprudenta Generala" publica si acum inca articole ale profesorului dela Iasi, care desi trecut de aproape un an in lumea celor drepti, continua a fi colaboratorul ei activ. Astfel Alexandresco traieste inca printre noi, cu o viata mai activa chiar decat a multora dintre contimporanii lui, a caror functiuni fiziologice n'au incetat inca, spre marea lor satisfactie strict personala. Dupa cum sunt morti inca din viata, exista si vii intre cei morti. Opera lui Alexandresco ii asigura un loc de onoare in aceasta a doua categorie.
Si atat de draga ii era aceasta opera, incat, cu putin inainte de a muri, presimtind sfarsitul apropiat, rugase pe d-l I. S. Codreanu, animatorul atator publicatiuni juridice de valoare, sa-i puie in cosciug, drept capatai, colectia revistei "Curierul Judiciar". D-l Codreanu si-a indeplinit cu evlavie, duioasa misiune.
In viata fiind, Alexandresco si-a intemeiat singur monumentul, prin amanuntitul comentariu asupra Codului civil roman; o lucrare de drept comparat in limba franceza: "Droit ancien et moderne de la Roumanie" 1897, citata de multi autori straini si un imens material de articole juridice.
A colaborat intens la toate revistele noastre de drept: "Curierul Judiciar", "Dreptul", "Pandectele Romane", "Jurisprudenta Generala", "Justitia" etc.
Dimitrie Alexandresco, fiu de agricultor, s'a nascut la Iasi la 1 Octombrie 1850. Primele studii le-a facut la Lemberg 1860-1861, apoi la Paris, la liceul Napoleon. Dupa ce a luat bacalaureatul la Sorbona in 1870, a urmat dreptul la Nancy si Paris. La 1875 s-a intors in tara, a intrat in magistratura, ca procuror la tribunalul Iasi. Parasind magistratura la 1880, a practicat cu succes advocatura, fiind in acelasi timp profesor la Facultatea de drept din Iasi. In 1891 este numit secretar general al Ministerului de Justitie, iar la 29 aprilie 1899 reintra in magistratura, procuror general la Curtea de Apel din Iasi, pana la 17 septembrie, acelas an, cand este inaintat procuror general al Inaltei Curti de Casatie, unde mai apoi trece consilier, pana in 1901, cand paraseste definitiv aceasta cariera. In primele zile ale lunei februarie 1925, inceteaza din viata.
Pe cand corpul fostului sau coleg era expus neinsufletit, in noian de flori, vederei si lacrimilor admiratorilor sai consternati, pe catafalcul din mijlocul Mitropoliei din Iasi, Matei Cantacuzino, divinul Conu Matei, ne spunea ca fericeste moartea lui Alexandresco, pentru ca l-a surprins pe acesta in plina activitate.
"- De nimic nu ma tem mai mult decat de scaderile intelectuale, acele sc ...
"Dupa moartea mea, - ne spunea intr'o zi profesorul Dimitrie Alexandresco -, revistele de drept vor publica mult timp inca note de ale mele".
Convins de adevarul lui Auguste Comte, ca omul isi faureste viata viitoare din operele lui, acesta era, catre sfarsitul vietei, supremul ideal al celebrului comentator roman. El pregatise intr'adevar, cu uimitoarea lui putere de munca, un bogat material de adnotari a diferitelor solutiuni jurisprudentiale mai recente, culese din lumea intreaga. Revista "Jurisprudenta Generala" publica si acum inca articole ale profesorului dela Iasi, care desi trecut de aproape un an in lumea celor drepti, continua a fi colaboratorul ei activ. Astfel Alexandresco traieste inca printre noi, cu o viata mai activa chiar decat a multora dintre contimporanii lui, a caror functiuni fiziologice n'au incetat inca, spre marea lor satisfactie strict personala. Dupa cum sunt morti inca din viata, exista si vii intre cei morti. Opera lui Alexandresco ii asigura un loc de onoare in aceasta a doua categorie.
Si atat de draga ii era aceasta opera, incat, cu putin inainte de a muri, presimtind sfarsitul apropiat, rugase pe d-l I. S. Codreanu, animatorul atator publicatiuni juridice de valoare, sa-i puie in cosciug, drept capatai, colectia revistei "Curierul Judiciar". D-l Codreanu si-a indeplinit cu evlavie, duioasa misiune.
In viata fiind, Alexandresco si-a intemeiat singur monumentul, prin amanuntitul comentariu asupra Codului civil roman; o lucrare de drept comparat in limba franceza: "Droit ancien et moderne de la Roumanie" 1897, citata de multi autori straini si un imens material de articole juridice.
A colaborat intens la toate revistele noastre de drept: "Curierul Judiciar", "Dreptul", "Pandectele Romane", "Jurisprudenta Generala", "Justitia" etc.
Dimitrie Alexandresco, fiu de agricultor, s'a nascut la Iasi la 1 Octombrie 1850. Primele studii le-a facut la Lemberg 1860-1861, apoi la Paris, la liceul Napoleon. Dupa ce a luat bacalaureatul la Sorbona in 1870, a urmat dreptul la Nancy si Paris. La 1875 s-a intors in tara, a intrat in magistratura, ca procuror la tribunalul Iasi. Parasind magistratura la 1880, a practicat cu succes advocatura, fiind in acelasi timp profesor la Facultatea de drept din Iasi. In 1891 este numit secretar general al Ministerului de Justitie, iar la 29 aprilie 1899 reintra in magistratura, procuror general la Curtea de Apel din Iasi, pana la 17 septembrie, acelas an, cand este inaintat procuror general al Inaltei Curti de Casatie, unde mai apoi trece consilier, pana in 1901, cand paraseste definitiv aceasta cariera. In primele zile ale lunei februarie 1925, inceteaza din viata.
Pe cand corpul fostului sau coleg era expus neinsufletit, in noian de flori, vederei si lacrimilor admiratorilor sai consternati, pe catafalcul din mijlocul Mitropoliei din Iasi, Matei Cantacuzino, divinul Conu Matei, ne spunea ca fericeste moartea lui Alexandresco, pentru ca l-a surprins pe acesta in plina activitate.
"- De nimic nu ma tem mai mult decat de scaderile intelectuale, acele sc ...
pagina 1 din 5
